Constientizarea – premisa libertatii interioare

 

Gandurile tale creeaza realitatea in care traiesti. Noi ne cream viata prin gandurile pe care le avem zi de zi. Nu de putine ori oamenii incearca sentimente de nesiguranta si neliniste datorita gandurilor negative despre ei insisi, fapt mai amenintator decat factorii perturbatori reali din mediul inconjurator.


Parerile pe care le avem in legatura cu situatiile prin care trecem, cu „ceea ce” si „de ce” trebuie sa facem sau sa nu facem, ne determina sa actionam intr-o anumita directie. In calea realizarii dorintelor noastre se interpun diverse obstacole, in fata carora raspundem in moduri fundamental diferite. In confruntarea cu obstacole externe conteaza nu numai marimea lor obiectiva, ci si imaginea, reflectarea lor in plan intern.


Chiar daca primim aceleasi informatii, ne comportam diferit dat fiind faptul ca fiecare dintre noi actionam in functie de schemele pe care le avem despre noi sau despre lume. Schema despre sine consta in „generalizari despre sine, derivate din experienta trecuta, care organizeaza si orienteaza procesarea informatiilor despre propria persoana”. Reprezentarea cognitiva despre noi insine incepe sa se formeze inca din frageda copilarie jucand un rol central in modul nostru de procesare a informatiei si de interactiune cu lumea din jur.


Prin urmare, atitudinile pe care le avem pot influenta realitatea. Schemele pe care le construim despre sine sau despre lume ne ajuta sa percepem, sa organizam si sa procesam informatiile. Atitudinile reprezinta o cristalizare a experientei anterioare; in momentul confruntarii cu anumite situatii, noi percepem intr-un anumit fel, „intelegem” mai rapid, stim fara efort cum sa ne comportam fata de ele pentru ca exista deja atitudini stabilizate. Aceste pareri, sentimente si reactii „prefabricate” in fata diverselor evenimente permit o mare economie de efort si, in masura in care sunt adecvate, ele faciliteaza adaptarea la realitate. Daca s-au format insa atitudini inadecvate, ele impiedica adaptarea noastra.

psihoterapeut

 

Atitudinea, fiind o relatie relativ stabila intre sentimente, credinte si tendintele spre actiune, ne determina sa ne orientam intr-un anumit fel catre persoane, lucruri, idei sau obiecte. Uneori credintele noastre pot avea un puternic caracter perturbator daca experientele noastre de viata au intarit anumite convingeri disfunctionale, acestea putand sa ne blocheze evolutia. In psihologia sociala fenomenul este cunoscut sub denumirea „profetia autoimplinita”; pe scurt se intaresc asteptarile care isi au originea in experienta noastra de viata. Daca purtam cu noi anumite „afaceri neincheiate” avem destul de multe sanse ca in fata aceluiasi tip de relatie sa ne comportam la fel cum am facut-o si in trecut, intarindu-ne in felul acesta anumite credinte disfunctionale. Atunci cand suntem „blocati” datorita unor experiente pe care nu le-am inteles sau integrat indeajuns, inconstientul nostru scoate la suprafata conflictele interioare, fortandu-ne sa „intelegem” lectia de viata si sa mai facem un pas spre maturitate.


In timp ajungem chiar sa „determinam” comportamentul celor din jur. Atunci cand cineva percepe o anumita persoana ca avand anumite trasaturi se comporta fata de ea intr-un mod care determina „persoana-tinta” sa se conformeze credintelor, asteptarilor fata de ea. „Persoana-tinta” preia rolul care ii este impus prin expectatiile atribuitorilor de rol. Si uite asa istoria se tot repeta pana reusim sa constientizam gandurile disfunctionale, sa integram continuturile reprimate, fapt care se poate realiza in cadrul relatiei terapeutice sau in afara acesteia, printr-un travaliu considerabil mai indelungat si cu costuri emotionale mai mari.


Spre exemplu, persoanele timide isi construiesc o imagine asupra lumii in care ele au o pozitie de inferioritate. Acestea sunt ingradite de propriile imagini asupra drepturilor lor in relatiile cu lumea si uneori sunt infrante mai putin de adversar decat de ele insusi. Timiditatea isi poate avea originea intr-un context familial disfunctional, caracterizat prin diverse tipuri de deprivari, abuzuri, neglijari care au condus la un nivel scazut al autostimei. Drept rezultat, persoana va dezvolta la varsta adulta un profund sentiment de insecuritate, jena si inadecvare care se poate manifesta in plan comportamental sub forma unei temeri de a se confrunta cu lumea exterioara, teama de a nu fi umilit etc.

 

Experienta psihoterapeutica arata ca, in general, oamenii sunt mai putin perturbati de agresiunea si schimbarile mediului extern decat de ideile pe care ei le dezvolta in legatura cu acest eveniment. Altfel spus, ei sunt perturbati mai mult de ei insusi decat de ceea ce li se intampla cu adevarat. Autoperturbarea se dovedeste a fi o procedura foarte „eficienta” de limitare a capacitatilor proprii, de autosabotare in realizarea obiectivelor propuse, a succesului si satisfactiei in activitatea umana de orice natura.

 

„Amintirile sunt o alta denumirepsiholog pentru atitudinile negative care ne tin pe atatia dintre noi prizonieri. Atat de multi oameni nu isi dau seama ca, atunci cand se simt jigniti, ofensele sunt doar reflectii ale mintii lor. Amagirile provoaca durere si suferinta, deoarece te fac sensibil la abuzuri, insulte sau pierderi inchipuite ale prestigiului. Astazi aseza-te pe un scaun si da foc tuturor amagirilor. Refuza pur si simplu sa te mai simti jignit sau insultat vreodata.”( Lillian Too, „Cartea de aur”.)

 

Tensiunea pe care o resimt oamenii care poarta cu ei o istorie de viata ce inca nu a fost integrata, perturba relatiile pe care le au cu celelalte persoane, care pot activa continuturile conflictuale.

 

Putem sa ne eliberam din capcanele propriului nostru destin constientizand si asumandu-ne acele parti „tulburi” din propria noastra fiinta. Pentru acesta este nevoie sa ne confruntam „umbra” noastra, cu acele continuturi pe care nu le lasam sa iasa la lumina pentru ca pot sa ne zdruncine toate credintele. Insa, pentru a construi e nevoie mai intai sa darami, sa „cureti” locul printr-un efort constient si asumat. Terapeutul te poate ghida, poate fi alaturi de tine, in tot acest demers spre gasirea propriei tale cai, pe care numai tu o poti gasi.

 

In cazul in care nu cunosti inca un psiholog, fie nu consideri ca ai nevoie, pentru ca in viata ta totul este asa cum iti doresti, fie iti spui ca „acesta este norocul meu”, „asa sunt eu, nu am ce sa fac” si te consideri absolvit de responsabilitatea unor afecte, sentimente etc. Si in primul si in al doilea caz poti sa cultivi in tine „gandirea pozitiva”. Ea presupune o anumita structura cognitiva, emotionala si comportamentala in fata lumii, un anumit mod de a se „vedea” pe sine si pe ceilalti, de a intelege, simti si actiona in relatiile cu ceilalti, cu situatia cu care te confrunti, si anume, un mod constructiv eficient si oportun.

 

Drumul autocunoasterii si dezvoltarii spirituale incepe prin schimbarea starii mentale. Cand oamenii isi mentin parerile absolutiste, prin care „comanda” evenimentelor cum sa evolueze, aproape intotdeauna se perturba sub aspect emotional si isi mentin aceasta stare.

 

Persoanele care au o gandire „pozitiva” se descurca mai bine in situatiile dificile, au o mai mare capacitate de efort fizic si intelectual, rezista mai bine la situatii stresante si, in general, sunt mai capabile sa obtina rezultate superioare decat altii cu aptitudini asemanatoare. De asemenea, ele se insanatosesc mai rapid in cazul ca au fost afectate de o maladie sau de un accident si se pare chiar ca au o mai mare rezistenta la imbolnaviri.

gandire pozitiva

 

Gandirea pozitiva este de fapt o atitudine care ne permite sa descoperim mai usor solutiile, aspectele pozitive ale situatiilor cu care suntem confruntati. Ea nu se refera numai la optimism, ci si la orientarea constructiva de tipul „sa vedem ce se poate face in situatia in care ne aflam”.

 

Aceasta atitudine porneste de la „sa vedem cum se poate sa solutionam problema”, nu de la „nu se poate, orice as face nu am nici o scapare, sunt invins”.

 

Mintea noastra este cea care creeaza universul iar daca noi o lasam „prinsa” in anumite conflicte nerezolvate sau o „otravim” cu ganduri negative nu vom face decat sa ne punem singuri piedica. Poate nu toate lucrurile merg asa cum ti-ai dori in viata ta insa „ingrijorarea nu face decat sa te incurce. Te impiedica sa fii tu; nu te lasa sa obtii performante, sa descoperi minunatele comori dinauntrul tau. … De ce sa te ingrijorezi daca poti rezolva o problema? Si de ce sa te ingrijorezi daca nu poti?”

 

Obstacolele din viata noastra, dificultatile sau esecurile ne ajuta sa devenim, sa ne transformam si sa ne apropriem si mai mult centrul fiintei noastre. Daca privim toate aceste lucruri ca pe niste provocari care ne fac mai puternici, mai curajosi si acceptam schimbarile din viata noastra, vom inceta sa mai fim captivii propriului mod de a gandi. Sclavia este o chestiune de mentalitate. Elibereaza-ti mintea, si sufletul iti va fi liber.

 

Cultiva in tine buna dispozitie gandindu-te la clipele fericite din viata ta. Opreste-te in momentul acesta din citit si recheama in mintea ta toate acele amintiri placute care te-au facut sa te simti minunat. Inspira adanc si condu-ti mintea spre acele momente.

 

Acum, fii constient de starea pe care o ai in acest moment. Cum te simti? Ce se intampla cu buzele tale? Ce atitudine ai in fata vietii?
Esti singurul responsabil de felul in care alegi sa traiesti.
Incearca sa te simti bine in fiecare zi a vietii tale.

 

„Astazi, incearca sa privesti un obicei mai vechi dintr-o noua perspectiva. Sau priveste altfel o persoana intalnita in fiecare zi. Fa lucrul acesta constient. Lasa un lucru de rutina sa iti dezvaluie o noua viziune, care sa te bucure. Fa in asa fel incat sa privesti dintr-o noua perspectiva o sarcina zilnica, neplacuta, precum planificarea celui mai bun traseu pana la serviciu. Sau adopta o atitudine complet noua fata de un coleg de birou pe care, inainte, abia il bagai in seama. A te simti bine inseamna a sti ca iti poti remodela reactiile in functie de fiecare noua imprejurare si noua viziune. Atunci viata devine o odisee continua de noi descoperiri, uneori de-a dreptul entuziasmante. Persoana pe care inainte o considerai neinteresanta si o scapai din vedere s-ar putea chiar sa se dovedeasca a fi sufletul tau pereche. Simplul fapt de a fi pregatit sa privesti pe oricine sau orice dintr-o noua perspectiva genereaza, de obicei, surprize placute.” Lillian Too, „Cartea de aur”.

 

Paul Apostica

Psihoterapeut

Subscribe RSS